Sistarea platilor UE catre Romania- “muma” cu Botis si “ciuma” cu beneficiarii ?

In cazul Romaniei, in numele Platformei “EU-RO Clearing Funds” pe care Casa Europei o coordoneaza  de la fondarea ei in anul 2007 (StrcuturalFunds.ro), si prin care am realizat un dialog consultativ constant inca din acel moment cu Comisia Europeana, aceasta din urma a luat recent decizia unei intreruperi temporare a platilor pentru programul de Dezvoltarea Resurselor Umane (POS DRU), in valoare de cateva zeci de milioane in mod curent, respectiv 3, 5 miliarde euro in total.

Consider ca neadaptarea la “efervescentza creativa ” a romanilor din partea Comisiei Europene reprezinta, oricum am da-o, o eroare tactica destul de importanta …Au de pierdut toti, in acest caz, inclusiv firme europene de consultantza care erau implicate in proiect …

Cine sa aiba de castigat: in niciuntr-un caz, beneficiarii directi, ci continuarea de-responsabilizarii si a lipsei de transparentza din partea oficialilor din autoritatile de management, mai mult, politicienii din fruntea grupurilor de interese care temporizeaza sau manipuleaza chiar derularea programelor respective, cum a fost cazul ex-ministrului BOTIS, pentru  a extrage cat mai multe “avantaje neortodoxe” prin metode de acces discretionar la informatii sau concurentza prea putin loiala in participarea la competitiile pentru aceste finantari …

Dupa verdictul destul de clar al Autoritatii de Audit de pe langa Curtea de Conturi, in loc sa vedem rapid o propunere de sanctionare a celor care s-au facut vinovati de conflict de interese si potentiala frauda, de co-responsabilizare a directorului general, ne trezim cu masuri caporaliste si din partea Comisiei Europene, care prefera sa sisteze toate platile in mod temporar, pana la clarificarea situatiei …

Opinia publica si mai ales presa romana acreditata la Bruxelles ar avea, in principiu, de jucat un important rol pentru a putea schimba, in primul rand, perceptiile functionarilor de la Bruxelles, a-i face mai sensibili fata de problemele adevaratilor beneficiari si a presa pentru o penalizare  corespunzatoare cu gravitatea faptelor pe cei care se fac raspunzatori fie de cautionarea, fie de influentarea deciziilor indulegentei, boemei autoritati de management, cam muma cu unii, si cam ciuma cu altii, mai putin norocosi ….

 

 

Despre o anume nuditate …

Observ cu stupoare cum se mai indigneaza mai toata lumea, cu lacrimi de crocodil legat de scabrozitatea reala, creeata de marele Capatos (capatuit bine dealtfel prin aceste ineptii..), dar nimeni nu pune degetul pe mizeria generalizata in care ne complacem zilnic cu asemenea nivel de audio-vizual, de barfa, de non sens radial multiplicat… Bine ca, in fine, etalarea posteriorului de ex-premier a aprins flacara demnitatii, privacy-ului, neintinarii morale… Dar goliciunea materiala, palpabila a stomacurilor la care au fost adusi mii si mii de oameni din Romania ce nu-si vor permite in veci sa frecventeze zilnic spa-uri de 5 stele?!?
….Pentru strangerea curelelor noastre pana au plesnit o sa li se intrerupa vreodata emisia toxica de incompetentza, arogantza, impostura etc etc ??
A propos, cate salarii de premier i-ar fi trebui ca sa plateasca un abonament acolo care ajunge pana la 10 000 euro pe an…

A fi sau a nu fi (post)-Premier ? This is the question …

Pe dl Emil BOC am impresia ca il vedem (e adevarat, uneori, doar din spate) tot mai des in prim plan de cand nu mai este Prim Ministru. Il secondeaza permanent chiar pe noul premier in Palatul Victoria. 2 intrebari de bun simtz:

1. In ce tzara UE ati mai auzit de un premier sa continue sa ramana liderul partidului dupa ce isi da demisia ca prim ministru? 2000 de puncte daca exista asa caz.

2. Ce rost a mai avut sa-si dea demisia daca este indispensabil pentru coalitia de partide si este validat drept atat de folositor politicii dambovitzene? 4000 de puncte pentru raspuns corect, inclusiv cu plata in rate.

De indata ce vom elucida aceste profunde dileme / mistere, democratia romaneasca va evolua monstruooooos de rapid …

Cum se refuza romanii modelului grecesc

Cateva asemanari si deosebiri intre criza la romani si la greci

Deznodamantul moral al romanilor ca natzie e mult mai aproape decat vrem in mod rational sa acceptam. In mizerabilizarea cotidiana a vietii materiale, ma uit la greci si ii observ ca nu si-au pierdut cel putin vehementza si verticalitatea, chiar cu capul plecat sub secure…

Un genocid gradual, dar sigur se petrece in aceste zile asupra fiintzei intime a natziei noastre, un fel de “ultima tranzactie internationala” contra ultimei brume nu de lichiditati bancare, ci de Sperantza. Culmea, pica primii secerati tocmai cei ademeniti sa se increada in “salvari miraculoase” intermediate de BOR, in loc sa plece uzurpatorii ultimei farame de ratiune si firesc. Toata osatura ce tine in picioare o natiune e in grava suferintza la noi : increderea, minima solidaritate in vremuri de restriste, minima unitate contra Raului, atitudinea ca popor ne-sclavizat, fundamentele democratiei, capacitatea de auto-administrare prin Stat.

Parlamentul Eladei a respins din nou, evident, fara o miza profunda, ci doar ca teribila fronda si derobare de raspunderi a ultra nationalistilor de dreapta planul de salvare al lui ex-premierului luxemburghez. Norii negri incep sa se stranga asupra grecilor de rand, care nu vor sa-si asume excesele consumismului si ale dezinteresului lor anterior pentru civism si politica. Ei vor lovi insa stabilitatea Europei in fragilul sau ansamblu de astazi… Si probabil, ca si argentinienii, vor trece printr-un Purgatoriu, vor reveni poate la vechea, milenara lor drahma si vor fi din nou, candva, cu fruntea sus. Pozitionarea noastra este insa cu mult mai firava. Tocmai i s-a dat economiei un certificat de buna purtare din partea FMI, devenit aliatul cel mai de nadejde al propovaduitorilor austeritatii pe spatele altora la Bucuresti. Chiar si presa oficioasa a dnei MERCKEL ne aplauda pentru blajinitate si stoicism/martiraj.Par sa fi uitat, unii, ca tot noi am dat Lumii pe ciobanul mioritic, pe Ana a Mesterului Manole s.a.m.d.

Tocmai de aceea, cand insuportabilitatea va fi fost atinsa, revolta claselor sacrificate din Romania va fi mult mai aspra si imprevizibila. Nu cred ca decretarea starii de urgentza va putea fi evitata la noi . Economic, consecintzele vor fi pe masura si se vor manifesta gradual. Elitelor le intelectuale reale si profesionistilor le va fi din ce in ce mai greu, li se va restrange marja de manifestare si, de aceea,  isi vor face tot mai mult bagajele. Regimul actual va putea ramane doar cu smecherii sistemului, fetele si baietii lor mai mult sau mai putin destepti, pusi acum, de fatzada, chiar la manetele obscure ale guvernarii …

Oricum am da-o, finalul Statului roman va fi cu mult mai dramatic si va induce unde de soc mult mai grave asupra Uniunii Europene care n-a avut deloc urechi sa ne auda. Unde sunteti, oare, dlor LIICEANU, PLESU, TISMANEANU, MIHAES, PATAPIEVICI, NICOLAE MANOLESCU etc (cel cu formula “popor de c..at”)?!? Nu o sa va ajute la nimic politica strutzului pe care o manuiti cu atata arta papusereasca pe aceste vremuri de cumpana!

 

Romania inapoi romanilor – fara (noi) populisme

_ Mod de intrebuintzare a sanselor oferite de Piata Universitatii –

Ceremoniile de ieri ale investirii (discursuri, vot, discursuri la Cotroceni, prima sedintza in prezentza fostului prim ministru BOC) dlui Ungureanu au accentuat sentimentul de deja vu si de deja- (pre) connu. A spus-o chiar si Presedintele Statului: numele noului titular era demult cunoscut, el agreease, mai ramasese doar alegerea momentului meteo -politic al consfintzirii.Ulterior, dl BOC a ramas la fel de vizibil si de implicat, secondandu-l indeaproape pe dl MRU. Oare chiar era nevoie de atata tapaj doar pentru aceste schimbari mai mult scenografice/de culise ? !?

Geniala sau execrabila, prestatia liderului PSD, ma tem ca nu poate constitui decat tot un motiv de bifare a unor “dezagreabile realitati”, cum le numea cineva, care atesta atat ramficatiile trans-partinice/partizane ale potentatilor ce isi impart acum fotoliile Parlamentului, cat si extrema precaritate a actului politic, a discursului public si a demersurilor de modernizare administrativa prin (re)venirea la Putere a oamenilor din prim planul televiziunilor, fie ca se cheama Ponta/Nastase, Antonescu/Tariceanu sau “Dan Diaconescu OTV” …

In absentza unei atitudini ferme si concertate a personalitatilor de valoare care mai exista in tzara, nu se va putea produce ca prin farmec nicio magie care sa raspunda macar intr-o anumita masura solicitarilor Pietei, sa duca la detensionarea conflictului social generic, sa alunge de la butoane grupurile de putere instalate prin complot in 1989, sa genereze o alternativa pragmatica de management a tzarii, dincolo de imensul amatorism si teribila impostura solidificata intre timp …

Programul de transformare ar putea si ar merita sa se cheme cam asa: “Dati inapoi Romania romanilor !” La el, ar fi necesar sa adere mai ales comunitatea oamenilor de afaceri si din clasa de mijloc, cata mai este, care nu au facut deja pactul cu moravurile fanariote tipic dambovitzean – mioritice (peschesuri, slugarnicii, firitiseli, pare, maziliri etc).

Este vadit ca orice continuitate cu actuala configurare din Parlament sau din meniul tv-urilor va implica tot atata drama, damnare pentru sclavii resemnati care suntem. De aceea, iata cele cateva prioritati pe care le sugerez ca fezabile pur si simplu pentru ca Statul roman sa nu se dizolve de tot si sa iasa din Istorie :

1. Acceptarea unui Guvern de Salvare a Sperantzei, format doar din experti romani din tzara si diaspora pentru o perioada de minim 10 -12 luni pentru a se dovedi ca poate exista si o buna guvernabilitate l asupra “indisciplinatuuil” popor roman. Am sugerat deja numele de personalitati potentiale.

2. Inceputul reformarii scenei si spectrului partinic pentru combaterea partidocratiei ereditare ce s-a instaurat in Romania, printr-o veritabila coagulare de noi aliantze majore, in special cu sprijinul mediului de afaceri care nu este in intregime  compromis sau corupt .

3. Solicitarea expresa de catre Societatea Civila ca Reprezentantii Casei Regale, inrudita cu toate marile monarhii constitutionale respectabile din Europa, sa fie mediatoare si sa sprijine cat mai activ eforturile de clarificare si de imprimare a decentzei si sobiretatii in viata publica/politica.

4. Repunerea pe tapet a alegerii formei optime de guvernamant in Romania, plecand de la tendintele si aspiratiile actuale ale poporului roman.

5. Readucerea in spatiul public ca voci autoritare – care sa explice si motiveze Schimbarea – a marilor luptatori contra sistemului fostei Securitati, de genul unora personalitati necompromise precum: Dorin Tudoran, Liviu Antonesei, Dinu Flamand, Marius Enachescu, Mihaela Mihai, Neculai Constantin Munteanu si atatia altii …

6.Refacerea puntilor de echilibru si a purtarii dialogului social pe principiii si prin reguli clare si ferme intre segmentele mari de populatie si de interese, pentru a se reface canalele de inter-comunicare in special cu miscarea necorupta deja a sindicatelor, cata mai exista, si cu reprezentantii credibili ai mediului de afaceri .

7. Formarea unei teribile presiuni sociale pentru a se face transparent in mod real si viabil (ne-amatorist) sistemul de accesare si implementare a proiectelor realizate din fondurile destinate de Uniunea Europeana, inclusiv prin de-politizarea si privatizarea cel putin partiala a mecanismelor de management.

Sunt chiar foarte convins ca numai asa o sa ne mai ajute Dumnezeu pe toti, nu doar pe consumatorii de sampanie festiva de la Palatul Cotroceni.

 

 

 

 

Impostura securist- comunista – sah la Piata Universitatii

Marginalii dupa votul de investitura,

intr-un asa zis “plen” (dihotomic, fracturat?)

Confirmarea cabinetului Ungureanu nu a lasat loc preamultor surprize (printre cele mai mici a fost “juramantul de loialitate” al micului Titulescu, strans probabil cu usa de ultimul troc facut in spatele tejghelelor). Sortilegiile democratiei se vor tine lantz, netulburat, criza de legitimitate si de Incredere se va adanci.

Avem un singur castigator net de moment: Presedintele Statului, care spera nu doar intr-o tergiversare a scadentzelor, dar chiar intr-o totala amnezie a protestatarilor din cele 60 de orase.

Paranoia pare sa ne fi cuprins pe toti, de la comentatori improvizati la schizoide triste figuri din cele patru zari. Nimeni nu mai are curaj sa sufle vreun cuvant, absolut nimeni… Ca nu mai merge sa traim asa, in aceasta intzepenire generalizata, in aceasta crasa lipsa de viziune si de proiecte reale. Cand Sufletul Cetatii, cum ar fi spus Patocka, este complet corodat ce mai ramane de salvat decat orgoliil si privilegiile a catorva bande  de profitori! Imparatul e gol, dar se plimba prin palat de unul singur, etaladu-si falos partile rusinoase. Dar mai sunt rusinoase cand o natie intreaga prefera sa joace dupa cum i se canta?

Cum altadata triumfau grotestile forme fara fond ale daciadelor si cantarilor Romaniei, acum, ca si la cooperativizarea din 1962, pot spune: Impostura calificata a invins deplin la sate si la orase! Pe acest fond, consider ca ma si retrag, oarecum in mare parte, din viatza publica. Este imposibil de asumat  atata lasitate si minciuna institutionalizata. Statul roman merita cu prisosintza sa piara! Poate ca aceste triste figuri post-post- caragialesti, puse sa joace pe resorturi, vor ceda, candva, la o noua colonizare a Daciei, locul unor popoare mai tinere si mai putin inacrite in rele, fie ca vor fi patagonezi, malgasi sau dintre mormonii dlui Francks de la FMI.

Cand nu mai exista nici dialog real in societate, niciun spirit de minima inovare, cand traim complet letargici, intr-o cvasi hibernare mioapa, nu mai este nimic de revendicat, nimic de construit, nimic de inspirat ca entuziasm catre cineva. Prin decadentza extrema si  fals, pentru noi, romanii, sfarsitul Istoriei a venit ceva mai devreme din punct de vedere moral si identitar decat pentru restul popoarelor europene. Sa ne fie rusine !

Poate iesi Statul roman din era post-fanariota?

Un posibil plan de recastigare a pierdutei Increderi in Stat si de rezolvare a crizei mentalitatilor de la noi

Oricat de stimabil ar fi si spiritul de sacrificiu si nobletea comitmment-ului sau punerea in joc chiar a prestigiului/integritatii prezumate, demersul dlui M. R. UNGUREANU nu are, din pacate, sorti de izbanda in tensionatul context actual. Poate daca ar fi venit macar cu cateva saptamani in urma poate ar mai fi putut da roade. Cel putin inainte ca Presedintele Parlamentului European sa-si exprimat in mod public indoiala in starea democratiei din Romania.

Intre timp insa, incomunicarea, aproape autismul colectiv al liderilor politici, indiferent de culoare, de fapt, s-a accentuat dramatic ca impact, pe masura ce criza de credibilitate a Statului roman s-a accentuat in ochii propriilor cetateni, dar si odata cu “internationalizarea crizei” democratice din Romania. Domina un fel ‘de prea tarziu” ce nu mai poate fi tratat cu paleative sau impuse cosmetizari partinice/partidocratice…Iar faptul ca toti politicienii trateaza populatia cu o vadita arogantza, ca s-au napustit literlmente in campanie electorala, nu va fi de natura sa deblocheze cumva lucrurile.

In cateva cuvinte iata punctele-cheie asupra carora intreaga societate, dar mai ales intelectualii marcanti si clasa politica ar merita sa concentreze:

- alt tip de  leadership politic si social credibil (in termeni politologici, “democratie deliberativa” in loc de ultra -populism haotic sau de perronism actual) prin reluarea rapida si constructiva a unui larg dialog ne-trucat, ne-mimat in societate, mai ales prin concentrare pe re-credibilizarea rolului institutiilor publice centrale, impunerea criteriilor de promovare si recrutare meritocratice si competitionale (nu sinecuriste) si utilizarea tuturor parghiilor adecvate, indeosebi Consiliul Economic si Social si Consiliul Concurentzei, institutii cheie in orice economie de piata reala;

- alt tip de exercitare a actului administrativ (management real) la nivelul intregii administratii publice prin impunerea criteriilor de competentza si de performantza cuantificabile, capacitarea celor 2000 de tineri formati prin Programul National “Bursele Guvernului Romaniei”, a altora cooptati din randul Diasporei Internationale , instaurarea realei inamovibilitati a functionarilor de cariera, de-partinizarea structurilor de conducere clienteliste din ministere etc;

-alt tip de abordare – ne-piramidala -, a formelor de raportare din societate, in special a celor de “tip mafiotizat”, care se manifesta la varful partidelor parlamentare actuale, ce au instituit o veritabila partidocratie care a cangrenat pur si simplu climatul social din tara;

- (re)-darea unor prerogative reale si palpabile a institutiilor de echilibru din cadrul Statului, a caror voce nu are vreo rezonantza efectiva la ora actuala: Avocatul Poporului, Curtea de Conturi, Consiliul Economic si Social, Consiliul National impotriva Discriminarii, Agentia Nationala a Functionarilor Publici, Consiliul National al Audiovizualului etc ;

- aplicarea neintarziata si efectiva a prevederilor Legii Raspunderii Ministeriale, legate de abaterile, neregulile si erorile comise de ministri in cursul exercitarii functiei lor publice;

- urmarirea tuturor formelor de incalcare de catre Statul roman, prin activitatea Guvernului sau a altor institutii complementare, a Dreptului Comunitar care se soldeaza cu proceduri de infrigement tot mai repetate si mai grave din partea Comisiei Europene;

-responsabilizarea/sanctionarea ministerelor/ministrilor care nu reusesc sa impuna derularea eficace si rapida a procedurilor de accesare si implementare a proiectelor finantabile din fonduri UE, dupa ,modelul polonez – prin instaurarea unor criterii de performantza, stabilitate si stimulare a functionarilor din domeniu, impiedicarea conflictelor de interese, a procedurilor de achizitii publice cel putin discutabile daca nu frauduloase etc;

-structurarea unei alternative de guvern de “salvare a democratiei in Romania”, nemanipulabil, ne -santajabil, ne -partidocratic, bazat pe competentze, cu sprijinul Aliantei Profesionistilor pentru Progresul Romaniei, agreeat explicit si de BNR, care sa relanseze sperantza de dezvoltare durabila si de credibilitate morala minima pentru cetatenii Romaniei si asteptarile Uniunii Europene in raport cu Statul roman, nu cu societatea civila;

- solicitarea de catre Societatea Civila a implicarii mai dinamice si mai active din partea Casei Regale a Romaniei in medierea si facilitarea dialogului din societate, incluisv prin oferirea pildei personale a Distinsilor Membri ai Casei Regale in aceasta tensionata perioada de criza social si financiar -economica pe care o avem de strabatut;

-coagularea unui Fond National Civic pentru Sprijinul Organizatiilor Societatii Civile militante active, prezidat de un consiliu de maxima integritate morala si profesionala, care sa destineze sume speciale pentru initiativele de modernizare/inovare mentala, conceptuala si democratica a institutiilor publice romanesti si a raporturilor re-normalizate ale acestora cu Societatea Civila .

Evident, ca toate aceste masuri nu pot fi aplicate fara creearea conditiilor practice concrete , denuntarea ne demagogica a gravelor derapaje democratice, accentuate paradoxal dupa aderarea Romaniei la UE . Totodata, consultarea publicului asupra oportunitatii schimbarii formei de guvernamant si a Constitutiei de dinaintea abdicarii fortate a Regelui Mihai, ceea ce a adus intregul cortegiu de abuzuri si ilegitimati ulterioare in istoria romanilor.

Orice tentative de continuare a cosmetizarii si o eventuala returnare la Putere a grupurilor de interese economico – politice rivale  (controlate indirect de reteaua securist-comunista ce detine controlul financiar si al resurselor din 1990 incoace – in raport cu cele actuale nu vor fi in masura sa solutioneze altfel in mod radical criza de Incredere si de legitimitate din societate. Astfel, implozia institutiilor din interior sau explozia conflictelor sociale vor continua nestingherit, de-popularea Romaniei asijderea, egoismele de clan se vor exacerba , iar aceasta va aduce cu sine prejudicii grav reparabile intregii lumi romanesti pe termen mediu si lung, precum si stabilitatii europene in aceasta parte a sa.

3 milioane de romani absenti acuza

Intr-adevar, fara drept de apel, cea mai mare crima politica si morala de care ar merita acuzati foarte lesne ministrii muncii din ultimii ani rezida in fortarea unei emigratii economice fara precedent raportat la numarul de locuitori in Europa…(Nu are rost sa intru aici in prea multe detalii pentru ca se cunosc, inclusiv ca recent demisa mana dreapta a premierului BOC, madame ANDREESCU, a organizat inca din vremea ministeriatului lui Marian SARBU o veritabila filiera, drenata prin firme private, spre a profita de scurgerea respectiva de creiere si de brate de munca).

Asadar, daca aveau un plan mai diabolic de de-populare si tot nu le iesea asa de bine. Sigur, alungarea romanilor din Romania a fost insotita de toate dramele sociale imaginabile. La exercitiul dement la care s-au dedat acesti ministri  in a provoca aceasta de-populare s-a adaugat si infantilismul majoritatii tacute a celor in cauza care au persistat in “morala de sclavi”, analizata profund de marele psihiatru si psihanalist Ion VIANU, fiul celebrului profesor de literatura …Decat sa-si asume rolul de cetatenia ctivi europeni, au persistat sa se ghideze dupa fanariotul principiu “capul plecat sabia nu-l taie”. Acum, odata cu criza financiara din Occident, capetele au mai inceput sa si cada la propriu pe acolo…

In Romania, care se auto-proclama Stat de drept, dar este o caricatura de democratie (demo-cratura, cum e  denumita in literatura politologica), nu s-ar putea vorbi despre flexibilizarea circulatiei persoanelor sau a accesului la alte piete ale muncii. Asta s-ar intampla daca ar exista o circulatie fireasca, in dublu sens, cu schimbari palpabile si rezultate pentru mai profunda integrare economica a Romaniei in Piata Unica Europeana. La noi, a fost doar o brutala spalare pe maini a guvernantilor de proprii cetateni, o dizolvare treptata a institutiilor protective ale Statului si o barbarizare de supravietuire, in ultima instantza. In marea majoritate, persoanele care au plecat nu au ajuns sa-si perfectioneze abilitatile, sa-si continue studiile,sa valorifice noi oportunitati reale. S-au deprofesionalizat, au facut mai mult muncile refuzate de cetatenii tarilor de adoptie etc.

Exista destule paragrafe proclamative in Constitutia Romaniei – mai ales cel referitor la dreptul la o viata decenta, care i-ar reveni ca responsabilitate Statului (cata vreme se revendica de la titulatura de “economie sociala de piata” a UE!)- , care pot servi oricand drept capete de acuzare a celor care au favorizat direct sau indirect aceasta de-populare, inclusiv Legea raspunderii ministeriale.  De ce oare numeroasele federatii sindicale, mai ales, nu se constituie in parte civila pentru a reclama si a cere daune materiale si morale pentru aceasta situatie in care guvernantii din ultimii 12 ani, incepand cu Adrian Nastase, i-au adus pe romanii care au fost condamnati la emigrare cvasi-fortata ?

Este momentul faptelor, mai mult decat oricand, nu al vorbelor frumoase. Doar o reasezare a ierarhiilor de valori si o schimbare adanca a modului de recrutare a liderilor din politica si administratie, complet transversal fata de Parlamentul actual, mai poate cumva da o sperantza de redresare.

 

 

Omologat, elixirul fericirii – disponibil …

Fericit zi de zi – chiar se poate …

Pornind de la experientele proprii de auto-vindecare, de-a lungul de aproape 2 decenii, incep aici o serie de postari care sper sa conduc la un proces de re-evaluare a folosirii inutile si nesabuite a medicatiei alopate si, in special, a antibioticelor. Poate fi facut, in parte, de fiecare dintre noi!

Astazi, intrucat sunt din ce in ce mai multi oameni afectati de forme ale tristetii cronice (generic: depresia), pot sa va spun ca romanii au descoperit si au creeat o sinteza aproape miraculoasa care este cunoscuta sub numele generic de “Fericit zi de zi”. Fara exagerare, combinatia e miraculoasa: contine pana si cacao, calomfir si, atentie, ylang-ylang, utilizat si in cosmetica (vezi Intesa)…

Produsul  se remarca prin factul ca este non-invaziv (nu produce efecte secundare), non-sedativ, nu creeaza dependentza, nu exclude posibilitatea consumului de alcool in cantitati rezonabile. In plus, poate fi administrat si in scop preventiv, pentru ca depresia sa nu-si croiasca fagas sub nicio forma …

Ca link pentru a vedea caracteristicile – elixirul fericirii. Va stau la dispozitie cu sugestii pentru integrarea sa in lumea proprie …

“Portretul omului contemporan: barbarul” – invitatie la (auto)descoperire

Pentru a intelege mai clar faza crizei in care ne aflam cu totii, un volum recent aparut la Editura Minerva (2011), face un bilant al echilibrului dintre civilizatie si barbarie in noul secol:

“Am vrut sa vedem civilizatul din noi si ne-am gasit barbaria noastra deplina, reflectata in oglinda. (…) Barbarul nu se schimba, iar acest lucru am vrut sa uitam. (…) Am civilizat barbarul, dar civilizatul s-a barbarizat inapoi.”

Concluziile cartii lui George COLANG si Adelei GAVRILESCU nu sunt deloc magulitoare pentru stadiul civilizatiei post-industriale in care ne aflam:

“Traim intr-o goana, intr-o nebunie plapanda si furioasa, din care nu mai putem scapa. (…) Nevoia de cautare in cotidianul zilelor noastre a fost inlocuita cu nevoia de dominare. Omul a apus in incercarea sa de a-l domina pe Dumnezeu si astfel a devenit doar un sclav al ustensilului.”

Volumul nu este un simplu excurs istoric, si nici o simpla teoretizare in marginea conceptului de barbarie. Se constituie mai degraba intr-o explorare si o palpitanta confesiune ce incearca sa propuna, implicit o cale de salvare si un drum de reparcurs pentru insanatosirea noastra morala.