Comunicat de Presa

Raport de Monitorizare si Evaluare Paralela

Raportul nr. 4 de Monitorizare şi Evaluare Paralelă asupra stadiului de

accesare şi implementare al proiectelor cu Fonduri Europene în România

Motto:

“Discursul anti-corupţie a dispărut din retorica partidelor de la Bucureşti. Unele voci de la Bruxelles se întreabă acum dacă nu era mai bine ca aderarea României să fi fost amânată.” – BBC România – HotNews.ro (20 mai 2008)

(Oficialii Comisiei Europene) “mulţi dintre ei, se simt într-un fel păcăliţi, chiar au crezut în noi şi în promisiunile făcute înainte de 1 ianuarie 2007. (...) Acum nu mai există subiectul (lupta cu marea corupţie) în România, decât pe invers.” – Declaraţia Dnei Monica MACOVEI, fost Ministru al Justiţiei

În urma Consultării Publice asupra gradului de transparenţă şi capacităţii administrative de accesare/implementare a programelor cu Fonduri UE,  am reuşit să sintetizăm următorul set de dificultăţi/probleme majore şi presante în cadrul procesului de absorbţie din România, cu caracter exemplificator sporit, care au fost remarcate de participanţi, beneficiarii potenţiali de finanţare, partenerii Platformei „EU-RO Clearing Funds” sau ai Consorţiului Parteneriatului Strategic (CPS), în perioada de monitorizare aprilie-mai 2008. Acestea vor fi prezentate, ca de obicei, spre luare la cunoştinţă şi autorităţilor române şi vor fi direcţionate către Comisia Europeană şi Curtea Europeană de Conturi, spre a primi punctele de vedere oficial, observaţiile, comentariile şi recomandările punctuale ale acestor instituţii.

Dificultăţi şi probleme majore

în procesul de absorbţie a fondurilor europene în România

1. Cele mai serioase dubii se referă la calitatea şi tranparenţa cu care se realizează pre-selectarea şi ierarhia proiectelor prioritare în cadrul POR şi PO Mediu de către comitetele constituite la nivel regional.

2. Pe de altă parte, deşi în mod constant apar frecvente schimbări procedurale sau legislative care impun, de pildă, refacerea studiilor de fezabilitate (modificare intervenită începând cu februarie 2008) sau a cerinţelelor de formulare la pachet a consultanţei/asistenţei tehnice solicitate prin apelurile de ofertă, oficialii români au raportat deja un număr considerabil de sume alocate ca fiind deja absorbite. Cu toate acestea, în mod evident, datorită noilor cerinţe, nu s-a trecut înca la implementarea nici unui proiect post-aderare.

3. În pofida încercărilor meritorii de unificare a informaţiilor de către ACIS prin portalul său special, accesul majorităţii întreprinzătorilor la informare asupra axelor diverselor programe operaţionale rămâne încă dificil prin fragmentarea şi disiparea elementelor informative pe site-urile mai multor ministere diferite – deşi este vorba de acelaşi program sectorial. De pildă, beneficiarii potenţiali reproşează faptul că la POS “Creşterea Competitivităţii Economice”, au continuat să fie operate până în ultimul moment schimbări surprinzătoare în conţinutul ghidurilor solicitantului, inclusiv prin renunţarea la planul de afaceri (pretins oricum de bănci pentru co-finanţare) şi introducerea bruscă a studiului de fezabilitate complex. Cu toate acestea, a fost surprinzător ca cei interesaţi să constate că după doar 3 zile existau un numar de zeci de proiecte înregistrate conform noilor cerinţe, deşi nu ar fi existat în mod natural intervalul de timp plauzibil pentru modificările propuse.

4. La capitolul „asigurarea comunicării”, multe nemulţumiri ţin şi de lipsa de promptitudine şi claritate punctuală a răspunsurilor diverselor autorităţi de management la problemele ridicate. Am ridicat ad-hoc si prin sondaj asemenea probleme ale unor comunităţi locale care ne-au solicitat sprijinul şi nici după două săptămâni nu a fost primit nici un răspuns oficial, deşi întrebările au fost ridicate în copie pentru informare (Cc) către toţi factorii de răspundere, inclusiv ACIS. De asemenea, insatisfacţia vizează şi majoritatea ADR-urilor (ca organisme intermediare), care nu se manifestă drept factori pro-activi şi motivaţi de facilitare, care să promoveze cu adevărat proiectele şi aplicanţii cei mai calificaţi şi eligibili.

5. Numeroşi beneficiari potenţiali întâmpină serioase dificultăţi în a putea determina cui să se adreseze în mod concret şi eficient pentru o rezolvare responsabilă şi ritmică a problemelor care se pun în cursul accesării/implementării proiectelor. În locul implementării necesare a Cartei Bunei Guvernări Europene şi a familiarizării practice cu cerinţele Agendei Lisabona, pasarea problemelor de la o autoritate/agenţie la alta pare să fi devenit aproape regula pentru ca în final nimeni să nu poate fi responsabilizat de neidentificarea/ neindicarea soluţiei comune şi coerente. Majoritatea se limitează să dea informări extrem de succinte şi lacunare prin e-mail care nu conferă posibilitatea explicitării, nuanţării, coroborării cu alte informaţii adiacente sau sintetizarea de către autorităţi a unor probleme repetitive ale beneficiarilor/aplicanţilor.

6. Încă din această etapă, au fost exprimate numeroase dileme, îngrijorări sau doleanţe cu privire la structura ambiguă, neprofesionalistă, improvizată sau vădit „dedicată” a celor mai numeroase apeluri de ofertă ale autorităţilor locale/judeţene care solicită asistenţă tehnică sau consultanţă. De la agenţiile de consultanţă am primit numeroase sesizări concrete pe care le-am transmis deja cu titlu de exemplificare către Comisia Europeană. Cele mai multe nemulţumiri şi semne de întrebare se referă la modul în care se achită de obligaţiile de monitorizare şi prevenţie din partea ANRMAP şi departamentului specializat din cadrul MEF. De asemenea, este de natură să îngrijoreze gradul de incompetenţă sau de rea-credinţă al aleşilor/funcţionarilor publici din cadrul autorităţilor locale care lansează apelurile de ofertă, cărora le incumbă riscul să trebuiască să returneze tranşe importante din fonduri, ce vor fi ulterior considerate de Comisia Europeană sau Curtea Europeană de Conturi drept costuri neeligibile.

7. Considerăm că nedumeriri considerabile şi preocupare deosebită ar trebui să suscite din partea Uniunii Europene, îndeosebi a OLAF şi a comisiei de buget şi finanţe a Parlamentului European,  fragilitatea şi dezinteresul manifestat faţă de lipsa unei politici viguroase, concludente şi cu rezultate palpabile în domeniul activităţii de prevenţie şi instruire în vederea sporirii gradului de corectitudine, verificabilitate şi transparenţă a cheltuirii banilor cetăţenilor europeni.

Aici putem exemplifica cu lipsa de cadru legislativ, sub care este obligată datorită nereglementării Parlamentului României să funcţioneze în climat provizorat şi de anonimat, ca şi de absenţa mobilizarii pro-active a Autoritatii de Audit de pe lângă Curtea Europeană de Conturi care a refuzat în repetate rânduri să participe şi/sau să reacţioneze la solicitările oficiale de clarificare formulate de Platforma “EU-RO Clearing Funds”, inclusiv în cadrul unor evenimente precum: Ziua Europeană a Concurenţei şi Competitivităţii (Palatul Parlamentului, noiembrie 2007), Forumul Naţional Civic şi de Afaceri (World Trade Centre, decembrie 2007) şi Conferinţa Europeană de Transfer al Bunelor Practici (Casa Radio, mai 2008). De asemenea, aceeaşi decepţie majoră se poate nota şi cu privire la activitatea şi rolul palid al Departamentului de Luptă Antifraudă al Guvernului, departament care se remarcă prin lipsa de comunicabilitate cu societatea civilă, absenţa vizibilităţii asupra propriilor activităţi şi impactului acestora, precum şi lipsa de implicare serioasă în activitatea de prevenţie şi corectare din mers a  neregulilor înregistrate.

Pe de altă parte, consemnăm insatisfacţii semnificative în raport cu capacitatea de lobby activ şi de mobilizare a resurselor guvernamentale prin Comitetul de Coordonare inter-ministerială a accesării Fondurilor UE din cadrul MEF, special creeat de Primul Ministru, caracterizat îndeosebi prin lipsa de fermitate şi claritate a mesajelor transmise, slaba capacitate de mobilizare a autorităţilor coordonate, perpetuarea ambiguităţii legislative şi procedurale pe care nu a reuşit să o combată suficient de activ şi convingător, prin dialog consultativ structurat cu societatea civilă şi Parlamentul României. Evident, un rol major corectiv ar fi trebuit să aibă Parlamentul însuşi, prin Comisia de Afaceri Europene a acestuia şi membrii români ai Parlamentului European, a căror poziţii şi intervenţii cu rol de clarificare şi impulsionare se lasă încă aşteptate.

Observaţii şi concluzii  

Nivelul şi calitatea precară de asigurare a convergenţei instituţionale semnalate mai sus, ca şi slaba comunicare inter-instituţională combinată cu o atitudine pasivă în raport cu solicitările beneficiarilor, încă prea puţin schimbată, a unei proporţii semnificative a oamenilor politici ce girează diverse ministere implicate şi a unora dintre reprezentanţii autorităţilor centrale şi uneori regionale acumulează dileme serioase asupra credibilităţii unei accesari sincere, profesioniste şi transparente în favoarea calităţii proiectelor ce vor fi implementate şi ar merita să reprezinte prin ele însele un serios semnal de alarmă la adresa instituţiilor Uniunii Europene.

Utilizând terminologia şi abordarea metodologică dintr-un recent studiu al Institutului Societăţii Civile din Lituania, preluată şi dezvoltată de către filiala din Vilnius a organizaţiei partenere a OLAF – şi anume Transparency International, precum şi adaptând rezultatele şi evaluările acestuia la realităţile din ţara noastră, putem anticipa că percepţia publică este vădit dominată de sentimentul că procesul absorbţiei în România este şi va fi în continuare marcat de următoarele pericole potenţiale şi tare majore:

-         organizarea – aparent corectă din punct de vedere formal – a  unui număr marcant de achiziţii publice, prin apeluri de ofertă cel puţin discutabile ca substanţă, dacă nu vădit „dedicate”, de natură să prejudicieze clar în special calitatea ulterioară a proiectelor şi implementării;

-         utilizarea masivă a unor aşa-numite „filiere ilicite” pentru accesare, în care vor fi implicate atât agenţii-bidon de consultanţă, fără experienţă relevantă/portofoliu de lucru cu granturi europene, cât şi companii internaţionale cu sucursale în România, constranse să se „adapteze” la regulile impuse de mentalitatea dâmboviţeană ca să poată raporta realizări către compania-mamă;

-         interpunerea ca sub-contractori de bunuri şi servicii a cât mai multor „firme loiale” care să contribuie prin aceasta la extorcarea de sume din circuit şi debilizarea/decredibilizarea proiectelor serioase şi, în ultima instanţă,  a politicilor UE în ansamblu;

-         recursul inerent la „bribes” (sau mai colorat spus „şpăgi”) oferite pentru „impulsionarea” evaluării mai luminoase a proiectelor, de obicei direcţionate prin interpuşi, recrutaţi din rândul „iepuraşilor” - asesorii sau evaluatorii independenţi sau prin firmele de consultanţă ori băncile indirect pilotate de unii funcţionari guvernamentali de rang înalt, demnitari locali sau parlamentari obişnuiti cu „traficul de influenţă” de acest tip;

-         concentrarea tuturor informaţiilor de natură „semi-confidenţială” sau dificil accesabile/ verificabile - în timp util - în mâinile unor grupuri de interese economice obscure sau explicite până la termenele uneori foarte strânse de depunere a proiectelor;

-         genererarea unui efect de deziluzie şi descurajare în rândul beneficiarilor mici şi mijlocii, în special, pentru „drenarea” unor procente de finanţare UE într-o proporţie covârşitoare către false priorităţi şi obiective vădit forţate în raport cu priorităţile coeziunii social-economice a  României.

Pentru conformitate,

Platforma de Actiune si Interventie Rapida a Societatii Civile

in favoarea stimularii absorbtiei Fondurilor Europene – 

“EU-RO Clearing Funds”  - www.Portal.StructuralFunds.ro